OPINII

Bogdan Mateciuc

Dumitru Cornilescu s-a nascut din parinti crestini ortodocsi, în comuna Slasoma, jud. Mehedinti, la data de 4 aprilie 1891. Tatal sau era învatator, iar mama casnica. Amândoi bunicii lui fusesera preoti.

Dumitru urmeaza scoala primara în comuna natala, sub îngrijirea tatalui sau. Dupa terminarea scolii primare, pleaca la Bucuresti pentru a urma cursurile Seminarului Teologic Ortodox, încercând sa continue traditia preoteasca din familia sa.

In aceasta perioada, în loc sa se aplece asupra bogatei literaturi crestine multi-seculare a Bisericii Ortodoxe, tânarul Cornilescu intra în contact cu carti neoprotestante si începe sa devina mai întâi curios, apoi atras de crestinismul simplificat si denaturat prezentat în acestea.

Dupa terminarea seminarului, urmeaza cursurile Institutului Teologic Ortodox din Bucuresti. Deja credinta sa este impregnata de ideile neoprotestante, în mintea lui Biserica Ortodoxa având nevoie de niste treziri religioase asa cum au avut loc în America secolului 19. Devine tot mai încredintat de ideea - asa cum avea sa relateze mai târziu, dupa ruperea de dreapta credinta - ca crestinii ortodocsi din ziua de astazi sunt cu totii într-o stare duhovniceasca proasta, necesare pentru îndreptare fiind niste carti simple, într-un limbaj accesibil tuturor. Isi însuseste tot mai multe idei protestante si îsi cladeste, pornind de la ele, o mântuire proprie, individuala si rationalista, separata de Trupul lui Hristos si de partasia cu Sfintii lui Dumnezeu.

Intre 1912-1916 frecventeaza biserica "Cuibul cu barza" din Bucuresti, unde preotul Tudor Popescu deja propovaduia prin predicile sale idei religioase protestante. Evident, Tudor Popescu devine un model pentru studentul Cornilescu, de la acesta învatând a predica.

Iata cum definea cunoscutul filosof si gazetar Nae Ionescu activitatea din acea perioada a lui Cornilescu:

"De trei ani se continua staruitor, la "Cuibul cu barza", actiunea evanghelizatoare, eminamente neortodoxa, a preotilor T. Popescu si D. Cornilescu, prin predici si prin carti pe a caror coperta sfânta cruce este încalecata de coroana bizantina a unei regine de sânge englez."

Tudor Popescu începuse sa elimine pasaje din Sfânta Liturghie, potrivit cu ideile lui de "înnoire" a Bisericii. De pilda, nu mai spunea în cadrul slujbei "Prea Sfânta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi" si nici "Pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri..."

Aceasta este perioada în care Cornilescu începe sa traduca în limba româna scrieri protestante considerate de el utile pentru trezirea religioasa a românilor ortodocsi.

De la aceasta activitate pâna la ideea "necesitatii" unei noi traduceri a Sfintelor Scripturi nu a fost decât un pas. Cu o falsitate remarcabila, Cornilescu avea sa povesteasca ulterior cum si-a dat el seama ca românii nu se pot întoarce la Dumnezeu din cauza ca limba româna folosita în Sfânta Scriptura era una greoaie. Relatarile protestante care îl prezinta pe Cornilescu ca pe un mare teolog contin afirmatia absolut eronata ca în acea perioada, Bibliile românesti erau scrise cu caractere chirilice! De asemenea, o alta informatie eronata vehiculata de protestanti este aceea ca Cornilescu ar fi fost "calugar ortodox". In realitate, el a fost doar diacon, fiind hirotonit în catedrala din Husi în anul 1916, anul în care si-a luat licenta în Teologie ortodoxa.

Imediat dupa absolvire începe "traducerea" Bibliei. Este sustinut în aceasta actiune de printesa Rallu Calimachi, de religie protestanta, adepta si ea a unei noi traduceri - moderne - a Scripturilor. Ea îi ofera gazduire în castelul ei de la Stâncesti, jud. Botosani, unde Cornilescu realizeaza, timp de patru ani, noua sa traducere, ajutându-se de traducerile protestante în limbile engleza, franceza si germana. Dincolo de erorile de traducere, pe care le vom prezenta mai jos - cauzate de necunoasterea suficienta a limbilor originale scripturale, dar si de anumite înclinatii protestante - Cornilescu preia din versiunile protestante însasi structura pe carti a Sfintelor Scripturi (eliminând cartile deutero-canonice de la sfârsitul Vechiului Testament).

Astfel, în 1920, el publica la Bucuresti "Cartea Psalmilor sau Psaltirea Imparatului David", un an mai târziu vazând lumina tiparului întreaga Scriptura în versiunea Cornilescu.

Traducerea Cornilescu contine numeroase greseli, iar însusi stilul traducerii conduce la pierderea adâncimii de întelesuri din traducerea ortodoxa. Iata câteva dintre greseli:

• In primul rând, cea mai mare si mai importanta greseala apare la traducerea cuvintelor Apostolului Pavel cu privire la mântuire. In timp ce în traducerea ortodoxa este folosit un timp gramatical continuu - crestinii se mântuiesc - în traducerea lui Cornilescu scrie ca crestinii "sunt mântuiti", în spiritul învataturii protestante ca mântuirea este încheiata, ca are o data calendaristica precisa în viata credinciosului si ca este sigura. Originalul grecesc cuprinde un timp gramatical asemanator prezentului continuu din limba engleza - crestinii sunt mântuiti (se mântuiesc) în cadrul unui proces duhovnicesc prin care vietile lor sunt transformate (vezi si cuvintele Sf. Ap. Pavel despre alergarea catre tinta). Aceasta traducere eronata folosita de Cornilescu conduce în mod inevitabil la o contradictie cu cuvintele Apostolului Pavel, în care el afirma ca nu este mântuit si ca înca alearga dupa cununa.
• O alta schimbare a textului care nu îi face cinste lui Cornilescu este traducerea selectiva a cuvântului care apare în Noul Testament cu referire la traditii. In 2 Tesaloniceni 2: 15, citim în traducerea lui Cornilescu: "Asadar, fratilor, ramâneti tari si tineti învataturile pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastra."
• Cuvântul tradus aici "învataturile" este cuvântul grecesc paradosis, acelasi cuvânt care apare si în textul din Matei 15:2, 3, unde Iisus îi cearta pe iudei pentru ca respecta mai mult niste porunci omenesti în dauna poruncilor lui Dumnezeu. Cornilescu, având anumite prejudecati împotriva traditiei ortodoxe, a preferat sa foloseasca un alt cuvânt. Ce spune de fapt textul din Tesaloniceni? Apostolul Pavel îi îndeamna pe credinciosi sa tina traditia pe care au preluat-o de la el. Aceasta traditie era atât scrisa, cât si orala.
• La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxa (traducerea IPS Bartolomeu Anania) se poate citi: "dar Iisus are o preotie netrecatoare prin aceea ca El ramâne în veac", pe când în traducerea Cornilescu scrie "Dar El, fiindca ramâne "în veac", are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul". Citatul este folosit de protestanti pentru a justifica necredinta lor fata de succesiunea apostolica.
• Textul ortodox "rusinati cei care se închina chipurilor cioplite" devine în traducerea Cornilescu "rusinati cei care se închina icoanei". In Apocalipsa, "chipul fiarei" devine pentru Cornilescu "icoana fiarei". Icoana e totusi un termen care apare mult mai târziu. In textul original (grecesc, masoretic, manuscrisele de la Marea Moarta) nu apare. La Cornilescu însa apare.
• In Biblia ortodoxa, Iisus Hristos este mentionat si ca "ultimul Adam" (ESCHATOS ADAM - în greaca, conform 1 Cor 15:45). Cornilescu traduce eronat si foloseste "al doilea Adam" pentru Iisus, si nu Ultimul, cum indica termenul eschatos.

Traducerea sa nu a întârziat sa produca reactii. Asa cum am mentionat mai sus, simplificarea si modernizarea exprimarii s-au facut în dauna întelesurilor duhovnicesti.

In vara anului 1923, Dumitru Cornilescu si Tudor Popescu îsi petrecut concediul împreuna, la Blankenburg, în Germania, unde Cornilescu mai fusese cu alt prilej. Cunoscuse acolo un pastor protestant, Moderson, care organiza în fiecare vara cursuri "biblice". De altfel, acest Moderson facea si el parte dintr-o dizidenta din propria biserica si tinea aceste cursuri "biblice" anume pentru a-si propovadui ideile personale. Intre Moderson si Tudor Popescu se leaga o oarecare prietenie, parintele Popescu alunecând astfel si mai mult pe panta ratacirii sectare.

Pentru atenuarea disputelor iscate de traducerea sa, Patriarhul Miron Cristea îi recomanda lui Cornilescu sa plece pentru o vreme din tara. Cornilescu îi urmeaza sfatul si pleaca în Elvetia, unde va ramâne pâna la sfârsitul vietii (survenit în anul 1975), sustinut fiind de printesa Calimachi si rupt complet de dreapta învatatura crestina.

Astazi, protestantii si neoprotestantii din România îl prezinta pe Dumitru Cornilescu ca pe o mare personalitate - "un mare teolog ortodox care s-a întors la Dumnezeu prin citirea Bibliei într-o limba accesibila". Relatarile lor contin, pe lânga informatii eronate (Cornilescu a fost ba preot, ba calugar ortodox), si afirmatii tendentioase în genul "Cornilescu s-a pocait si a fost dat afara din Biserica Ortodoxa". Cititorul este facut sa înteleaga ca în Biserica Ortodoxa nu sunt permise pocainta si întoarcerea la Dumnezeu!

In ceea ce priveste calitatea de "teolog" a lui Dumitru Cornilescu, trebuie spus ca nu orice posesor al unei licente în Teologie este si theologos. Numai cel ce cunoaste pe Dumnezeu este în masura sa vorbeasca drept despre El. Altfel, chiar si Florin Buhuceanu, liderul homosexualilor din România, trece tot drept "teolog", având si el o diploma în Teologie Ortodoxa.

Dupa parerea parintelui Cleopa, prezentata în cartea "Pelerinul român" de pr. Gh. Babut, Dumitru Cornilescu a fost o persoana ce a cautat sa profite financiar de ajutorul sectantilor, traducerea sa nefiind decât o facatura buna doar a sminti ortodocsii.

In loc de încheiere

Am citit traducerea lui Cornilescu de mai multe ori, înainte de a citi traducerea ortodoxa. Limbajul simplu m-a ajutat sa înteleg învataturile de baza ale Sfintelor Scripturi. Când am început însa sa citesc traducerea ortodoxa, am ramas uimit de frumusetea si de bogatia duhovniceasca a textului. In mod deosebit, Epistola catre Evrei, în varianta ortodoxa, ofera - prin exemplele de rabdare si staruinta ale patriarhilor Vechiului Testament - întelesuri mult mai profunde în ceea ce priveste mântuirea ca proces de durata în viata credinciosului.

NOTA: articol preluat de pe site-ul www.odaia.go.ro